Jucării pentru cei mici și cei mari

maxresdefault

Amintirile mele din copilărie sunt din ce în ce mai vagi, însă din când în când, unele circumstanțe mă determină să îmi aduc aminte de unele momente atât de fericite la care m-aș întoarce în orice clipă. Ca orice copil am fost înconjurată de jucării, dar majoritatea nu erau reprezentate de păpuși cu păr lung a căror garderobă se împrospăta săptămânal, ci de jucării de carton.

De ce jucării de carton? Nu carton propriu-zis, ci anumite jocuri în a căror compoziție intra acest material. Întotdeauna am fost pasionată de puzzle-uri, așa că, ai mei au considerat că pasiunea trebuie cultivată astfel, de cele mai multe ori, cadourile era reprezentate de puzzle-uri. De asemenea, jucăriile mele preferate, dacă aș putea spune jucării, au fost și vor rămâne cărțile. Activitate care nu prea mai este întâlnită la generațiile actuale, pentru mine era o adevărată plăcere și încântare să deschid o carte pe care pur și simplu uitam să o mai las din mână.

Anii au trecut, jucăriile s-au schimbat, au fost înlocuite de jucării din ce în ce mai moderne, telefoane din ce în ce mai inteligente și de jocuri pe calculator. Totuși, anii nu mi-au șters pasiunile chiar dacă nu se mai manifestă exact în aceeași formă. Astfel puzzle-urile 2D au fost înlocute de cele 3D. Clădiri celebre atât din țară cât și de peste granițe, parcă prind viață în mâinile celor care câteva minute sau ore dau totul pentru rezultatul final.

Copiii au uitat să se mai joace și să simtă bucuria unei descoperiri sau a unei jucării noi. Dacă aceștia ar primi jucării din carton de colorat sunt sigură că reacțiile nu ar fi dintre cele mai entuziasmate. Poate că e vina părinților care le oferă lucruri mult prea scumpe, iar atunci pretențiile sunt prea mari, ori comoditatea și lipsa de timp a acestora (e mai ușor să îi lași pe canapea cu o tabletă) sau poate acesta este mersul lucrurilor și așa se dezvoltă generațiile rând pe rând.

Foto

Designer interior la mine acasă

ikea ribba plank, karlstad bank leer stockholm kleed

În urmă cu aproximativ un an am călcat pragul unui binecunoscut magazin (un mare magazin) de produse pentru amenajarea casei. De la camere deja construite la mici obiecte pentru baie, bucătărie sau pur și simplu obiecte ornamentale, toate m-au cucerit și mi-au pus imaginația la încercare, dar și stăpânirea de a nu ajunge la casă cu coșul plin de lucruri dorite.

Nu credeam că un astfel de magazin poate fi atât de fascinant și interesant. Da, noi femeile suntem cucerite de magazinele care ne oferă obiecte vestimentare, încălțăminte și accesorii și nu m-aș fi gândit că un magazin cu un astfel de profil m-ar putea atrage atât de mult. Se pare că, totuși, mi-am descoperit o nouă pasiune, iar imaginația deja m-a dus cu gândul la o viitoare casă a mea.

Și când spun casă, mă gândesc la un loc căruia să îi spun “acasă” pe care să îl amenajez după bunul meu plac. Aș alege culori calde și vesele pentru sufragerie, câteva piese de mobilier pentru strictul necesar și o canapea confortabilă care să găzduiască prietenii veniți în vizită. Mi-aș mai dori o cameră special dedicată cărților și pasiunii pentru lectură. Visez la o bibliotecă mare și încăpătoare care să fie acompaniată de un fotoliu confortabil, dar și de un mobilier office pentru orele de studiu și lucru.

Lista ar putea continua. Pentru fiecare cameră aș avea câte o idee, de la cele mai mari obiecte necesare la cele mai mici obiecte care ar putea creea un loc plăcut atât din punct de vedere vizual cât și din punct de vedere al timpului petrecut acasă.

Foto

Pagini, pagini, mii de pagini

computer-printer-clipart-4niExn6cA

Cam așa aș putea descrie cei 5 ani de facultate care au trecut pe lângă mine ca și când nu ar fi fost: pagini, pagini, mii de pagini răsfoite, citite, recitite, studiate până când colțurile ascuțite la început refuzau să mai stea drepte și serioase. Și iată că mai urmează un singur an cu mii de pagini de măcinat și învățat, mii de pagini cu litere mici și negre printate.

Prima mea imprimantă a ajuns la venerabila vârstă de 12 ani. O imprimantă destul de voluminoasă care mi-a ușurat viața de elev prin sutele, dacă nu miile de pagini printate și scanate, proiecte cu deadline sau pur și simplu lecții și teme. Încă mai trăiește uitată într-o cutie. Chiar dacă nu a dat niciodată semne de slăbiciune și nici nu am avut nevoie de piese de schimb pentru imprimante, ci și-a făcut munca cu seriozitate și precizie, utilitatea ei acasă s-a cam pierdut o dată cu trecerea timpului.

O dată cu viața de student într-un oraș mai mare decât cel natal, am descoperit centrele de copiere care pentru doar câțiva lei, paginile sunt printate cu rapiditate și la un preț poate mult mai mic față de cât te-ar costa să faci același lucru la tine acasă cu o imprimantă a ta. Poate greșesc sau poate doar comoditatea e de vină.

Acel confort de a nu te trezi în mijlocul nopții cu cartușul gol când tu, a doua zi la prima oră, trebuie să predai un proiect extrem de important, fără grija de a o duce la reparat în momentele în care refuză să facă ceea ce trebuie, ci având la dispoziție 24 de ore din 24 un loc care îți face munca și viața mai ușoară au dus la dispariția destul de rapidă a imprimantelor în casele oamenilor.

Oare câți dintre voi mai dețineți o imprimantă acasă pe care să o și folosiți constant?

Foto

Gânduri de festival II – JazzTM 2016

13537711_1047751851941021_7139353360861822540_n

Nu știu când a trecut atât de repede timpul. Știu că el își urmează cursul în același ritm, dar eu l-am perceput ca și când ar fi zburat pe lângă mine fără să îmi dau seama. Și iată cum deja au trecut două zile de festival și mă mai desparte mai puțin de o oră de concertul ultimilor 3 artiști care vor urca pe scena JazzTM amplasată în Piața Victoriei.

Cea de-a doua zi a festivalului a fost una plină. 3 scene, 9 artiști și aproape 9 ore de muzică au umplut inimile Timișorenilor și a celor veniți de prin alte părți, chiar și din străinătate. Deoarece concertele din Parcul Civic și Parcul Castelului s-au suprapus, nu am reușit să ascult toți artiștii însă, am ales să le ascult pe Petra Acker, Ana-Cristina Leonte și Luiza Zan, adevărate voci și adevărate artiste, într-o atmosferă lejeră la umbra copacilor și adierea vântului. Ce poate fi mai plăcut într-o zi călduroasă de vară?

Seara s-a încheiat cu mii de oameni adunați pentru cei 3 artiști care au urcat în fața lor pe scena din Piața Victoriei. Dhafer Youssef a cucerit și publicul timișorean cu oud-ul său prin intermediul căruia a mixat într-un mod cât se poate de omogen stiluri muzicale precum ethno jazz, world fusion, sufi, qawwali, jazz fusion, new-age și jazztronica, iar vocea sa, cu care s-a jucat pe atât de multe octave, te punea să îți pui întrebarea dacă vocea sa este într-adevăr umană.

Ultimul artist al serii a fost franțuzoaica Imany, binecunoscută pentru hiturile sale care au cucerit și posturile de radio din România: Don’t be so shy și You will never now. Timbrul său special, grav, dar foarte cald ne-a cucerit și ne-a îndemnat să cântăm alături de ea. Și pentru că artista a fost răsplătită cu aplauze furtunoase, aceasta a încântat publicul cu un bis care a durat mai bine de 20 de minute.

Ultima seară sunt sigură că va fi, de asemenea, memorabilă și nu pot să nu oftez cu gândul că se termină, iar mâine trenul mă va duce departe de Timișoara împreună cu nerăbdarea unei ediții viitoare.

Foto oficial: Flavius Neamciuc; Seba Tătaru; Petru Cojocaru | JAZZ™ 2016

Organizator: Primăria Municipiului Timișoara

JazzTM 2016 este prezentat de: Raiffeisen Bank

Sponsor: Continental Anvelope Timișoara

Susținător: Pilsner Urquell

Mașina oficială: Mercedes Benz prin Casa Auto Timișoara

  • 13532965_1047750681941138_7990440269091798619_n
  • 13537676_1047399405309599_6890564430321915406_n
  • 13590446_1047398921976314_1422352531700047318_n
  • 13599805_1047750628607810_9137761185622067976_n
  • 13599870_1047350708647802_1638124911083197389_n
  • 13607019_1047751561941050_8116387303617374277_n

Gânduri de festival – JazzTM 2016

13567122_1047223338660539_2609058541146958305_n

Există unele lucruri în viață, care o dată ce îți pătrund în suflet, refuzi să le mai lași să scape și ai fi în stare să faci orice pentru ele. Cam așa stau lucrurile între mine și festivalul JazzTM, dovada fiind faptul că mă aflu în Timișoara pentru a 3-a oară consecutiv fără să mai conteze călătoria de sute de kilometri, cele 3 trenuri schimbate sau temperaturile ridicate ale aceste perioade. Și zău că nu îmi pare rău deoarece am ocazia de a mă bucura de un festival care dovedește faptul că “se poate și la noi”.

Au trecut 4 ani de când Primăria Timișoarei a adunat oamenii cei mai pasionați, implicați și inspirați pentru a da naștere unui festival, cel mai bun festival de jazz din România, după părerea mea, și care întrece multe festivaluri de muzică cu tradiție și cu mult mai mulți ani în spate. Nume mari ale scenelor internaționale pe care ai ocazia să le asculți live poate doar o dată în viață, ore întregi de muzică de calitate prin care artiștii ajung imediat la sufletul spectatorilor, pasiunea și dăruirea artiștilor care oferă momente unice sunt doar câteva motive pentru care JazzTM este un festival care nu trebuie ratat sub nicio formă.

Prima zi a debutat cu Peter Sarosi Quintet, care a impresionat publicul cu sensibilitatea pieselor interpretate la pian și a fost încheiată de către binecunoscutul grup a capella Take 6 care au cucerit spectatorii doar prin vocile lor extraordinare, perfect armonizate, fără a apela la nicio picătură de parte orchestrală.

Cel de-al doilea artist care a urcat pe scena festivalului a fost Jacob Collier. În mod special l-am lăsat la final pentru că el a fost, și cred în continuare că va fi, revelația acestui festival. Nu ți-ai putea imagina că un puști de numai 22 de ani, căruia la prima vedere nu i-ai da nici 18, poate să creeze de unul singur un show care te lasă pur și simplu fără cuvinte. Jacob a dat naștere în camera lui burdușită de instrumente muzicale dintre cele mai diverse unui univers alcătuit din ritmuri de jazz, a cappella, groove, funk, trip-hop, muzică clasică, braziliană și gospel. Un adevărat om orchestră acesta a îmbinat perfect instrumentele muzicale cu tehnologia. O adevărată nebunie acustică și vizuală!

O noutate pentru acest an o reprezintă cele două scene situate în Parcul Castelului și Parcul Civic care vor găzdui concerte începând cu ora 16. Se anunță o zi plină, dar frumoasă! Atât de frumoasă!

Programul scenei principale:

20:00-20:45 – Arcus Trio

21:00-22:15 – Dhafer Youssef

22:30-00:00 – Imany

Program Parcul Castelului:

16:00-16:45 – Van Jam

17:00-17:45 – The Twisters

18:00-19:30 – Luiza Zan

Program Parcul Civic:

16:00-16:45 – Petra Acker & Joel Holmes

17:00-17:45 – A-C Leonte

18:00-19:30 – Yaron Herman

Foto oficial: Flavius Neamciuc; Seba Tătaru; Petru Cojocaru | JAZZ™ 2016

Organizator: Primăria Municipiului Timișoara

JazzTM 2016 este prezentat de: Raiffeisen Bank

Sponsor: Continental Anvelope Timișoara

Susținător: Pilsner Urquell

Mașina oficială: Mercedes Benz prin Casa Auto Timișoara

  • 13516366_1047223105327229_6177321976463578005_n
  • 13516383_1046986115350928_7507906600583910584_n
  • 13521932_1047223385327201_4564300948728224987_n
  • 13521970_1047223301993876_5490518668301999178_n
  • 13557818_1046987098684163_2753820918895468744_n
  • 13567122_1047223338660539_2609058541146958305_n
  • 13567270_1047223965327143_2543733074442456611_n
  • 13567423_1046986962017510_162328671352972003_n
  • 13590242_1047223768660496_5266830103176606558_n
  • 13600132_1047223971993809_3218419298971143841_n

Care este adevărata ta vârstă?

age

Ar putea fi o întrebare simplă în aparență, însă dacă ești întrebat și ți se cere să îți dai cu părerea în ceea ce privește vârsta unei persoane, te-ai putea afla într-o mare dilemă și foarte ușor ai putea greși răspunsul. Mărturisesc: nu mă pricep deloc în a estima vârsta celor din jur și prefer să tac în loc să îmi dau cu părerea.

Nu de puține ori mi s-au “furat” 4-5 ani din anii pe care buletinul îi indică. Probabil din cauza părului creț sau ale trăsăturilor ușor mai copilărești sau poate a ținutelor lejere care aduc un plus acestui fapt, însă niciodată nu m-am simțit ofensată, ci dimpotrivă, m-aș bucura ca peste 10-15 ani să fiu întinerită în acest mod. A ghici vârsta unei persoane, câteodată, poate fi un fel de joc de noroc, ori ghicești, ori nu. Copiii se grăbesc să se maturizeze. Folosesc make-up-ul în exces de la vârste din ce în ce mai mici, rochii cât mai decoltate, unghii cât mai lungi, cu vizite din ce în ce mai dese la saloanele de înfrumusețare.

Abia s-a încheiat perioada banchetelor și a festivităților de absolvire. Nu am putut să evit fotografiile din News Feed-ul Facebook-ului așa că, fără să vreau, m-am bucurat de priveliștea oferită de fotografiile profesioniste, frumoase și multe. Fete aranjate, elegante, cu rochii lungi și elegante, cu bijuterii cu pietre semiprețioase, băieți cu cele mai extravagante tunsori, costume ale unor branduri cunoscute și pantofi după ultima modă. Recunosc că unele fotografii mi-au cam dat bătăi de cap: nu îmi dădeam seama exact dacă festivitatea era cu ocazia terminării școlii generale, a liceului sau a facultății.

De ce se grăbesc tinerii să se maturizeze? Nu cred că mi-am dorit niciodată să accelerez trecerea timpului, ci dimpotrivă, aș vrea să mă întorc în trecut la anii copilăriei care au fost atât de frumoși și lipsiți de griji. Semnele acestui tip de maturitate precoce își vor face cu siguranță simțită prezența la un moment dat. Iar eu îmi pun întrebarea: dacă cei mai mici decât mine au sărbătorit într-un asemenea fel terminarea liceului, eu cum ar trebui să mă mai pregătesc pentru terminarea celor 6 ani de facultate?

Foto

Becuri cu LED sau fără LED?

Tehologia a evoluat cu o viteză amețitoare de la telefoanele clasice cu care puteai doar să suni și să trimiți mesaje, la smartphoneurile de astăzi care sunt ca niște mini tablete, de la mașinile alimentate cu benzină, motorină, la cele pe curent electric și lista poate continua. Până și clasicele becuri incandescente au cunoscut și ele o evoluție foarte interesantă. Generația nouă de becuri cu LED înlocuiește cu succes chiar și cele mai puternice becuri economice.

INFOGRAFIE DE CE SA ALEGI ILUMINATUL CU led

 

Atât eu, cât și foarte mulți dintre voi, v-ați întrebat: de ce să plătesc un preț atât de mare pentru un bec LED când pot rămâne la clasicele becuri care sunt cu mult mai ieftine? Principalul motiv pentru care ar trebui să trecem la becurile LED este faptul că, are cel mai redus consum de energie dintre toate sursele de iluminat cunoscute până în prezent.

Un bec cu led costă mai mult la achiziționare, dar costurile sunt ușor de amortizat datorită faptului că acestea au un consum mult mai mic de energie, ceea ce înseamnă automat o factură la curent mai mică. Mai putem amortiza costul de achiziție ale unui bec cu LED în timp deoarece are avantajul duratei de viață mare. În cazul acestui tip de bec, durata medie de viață este de 30-50.000 de ore, de 6 ori mai mare decât a unui bec CFL și de 4 ori mai mare decât a unui bec incandescent.

Un alt avantaj este temperatura de culoare pe care o putem alege. Ce este temperatura de culoare? Este spectrul pe care îl vedem atunci când privim sursa de lumină și se măsoară în kelvini (K). Temperaturile mai ridicate (peste 6000 K) produc culori reci, din gama verde-albastru, iar temperaturile mai scăzute (2700-3000 K) produc culori calde, gama galben-roșu. Culorile reci creează o atmosferă energizantă, iar cele calde o atmosferă relaxantă. Modelele noi de becuri cu LED sunt deja duale, cu ajutorul unui smartphone sau cu o telecomandă, putem selecta între culoarea rece sau caldă a luminii.

Un alt avantaj al becurilor LED este faptul că nu conțin mercur, sunt ușor de reciclat și sunt rezistente la șocuri și vibrații. Aceste calități le fac capabile să funcționeze corespunzător și în condiții extreme de temperatură, variind între -20°C și +40°C.

comparatie-becuri-cu-led-versus-cfl-versus-incandescente

Foto

Sursă

Siluetă pentru o vară toridă

Top-5-Best-Running-Shoes-for-Women-in-2015

A trecut aproape o lună de când vara a venit, mai timidă la început, dar atât de entuziasmată acum, prin temperaturile ridicate care ne cam dau bătăi de cap. Una dintre plăcerile aduse de vară o reprezintă etalarea siluetelor cât mai subțiri și cât mai zvelte, a rochiilor înflorate, cât mai vaporoase și cât mai colorate, a pantalonilor scurți și a costumelor de baie la malul mării sau pe șezlongul unei piscine.

Dar nu toți suntem atât de norocoși, nu ne-am născut cu un metabolism care să ardă tot ce prinde, nu toți avem picioare lungi și suple sau un abdomen plat fără a depune nicio fărâmă de efort. Unii dintre noi trebuie să se pregătească pentru vară intens, prin renunțarea la consumul de dulciuri și grăsimi sub formele lor nepotrivite și la orice oră din zi sau din noapte. Însă o alimentație sănătoasă nu este întotdeauna de ajuns, ci aceasta trebuie să fie însoțită și de mișcare.

De aceea foarte mulți recurg la diete drastice, adoptă dietele vedetelor de peste ocean, merg la sală zi de zi pentru a scăpa cât mai repede de kilogramele în plus și consumă proteine pentru masa musculară care ajută și accelerează întregul proces. Recunosc, nu fac parte din categoria persoanelor norocoase. Nu am o siluetă de fotomodel, nu am picioare lungi de invidiat și nici metabolismul nu mă lasă să îmi fac de cap fără vreo mustrare de conștiință, dar nici nu mă pot plânge.

O dată cu venirea căldurii am început să consum și mai multe fructe și legume decât consumam până acum. Am spus că e păcat să nu profit când toate aceste bunătăți ale naturii umplu tarabele piețelor cu culorile și aromele lor. Însă, cum nu numai alimentația contează, am revenit la rutina mea de exerciții fizice, minim 30 de minute pe zi, făcute pe salteluța de neopren. Însă tot încerc să mă conving să ies în aer liber și să mă bucur și de aerul curat. Încă nu am reușit să scap de toate motivele care mă țin în casă: lipsa unor papuci special destinați acestei activități, temperaturile prea ridicate sau pur și simplu comoditatea. Până la sfârșitul verii mi-am făcut promisiunea de a depăși cele două ture de stadion pe care sunt în stare să le parcurg și sper să mă și țin de cuvânt.

Foto

Monștrii de metal ai copilăriei mele

Macarale

În anii timpurii ai copilăriei mele eram o copilă cuminte, dar curioasă. Puneam întrebări, dar nu era insistentă, totuși așa am învățat să citesc de unde singură. Însă, câteodată rămâneam cu întrebările nerostite: ori eram reținută și nu îndrăzneam, ori eram atât de fascinată de unele lucruri încăt rămâneam la propriu mută de uimire.

Îmi amintesc că în plimbările zilnice pe străzile și prin parcurile orașului, privirea îmi îngheța și se oprea spre orizont la vederea monștrilor de metal ce poartă numele de macarale. Eram fascinată de dimensiunile mari ale lor, care chiar dacă se aflau la depărtare, eu tot un pui de om păream pe lângă ele, darămite să mai fiu și acolo lângă ele. Era un mister cum ziua locul era lipsit de orice prezență de acest fel, iar a doua zi, răsărea ca din pământ o schelă gigantică de metal.

Nu puteam să nu mă întreb cum ajungeau ele acolo peste noapte, pe unde veneau? Întrebările au rămas fără răspuns, iar curiozitatea a dispărut și ea o dată cu trecerea anilor. Este drept: nicio macara nu mai răsare în fața mea, dovadă că se construiește din ce în ce mai puțin. Rar mai poți observa câte una rătăcită pe la marginea orașului sau câte un concasor cu fălci care să îi țină companie.

Cred că cei mici nici nu mai au astfel de dileme ale vârstei. Nu își mai pun întrebări la vederea unei macarele. Ei știu că există și le văd în fotografii sau la televizor. Se construiește din ce în ce mai puțin, iar asta se observă prin lipsa locuințelor și a locurilor de muncă. Dar asta este o altă discuție sensibilă.

Foto

Hidratarea: de ce este atât de importantă?

shutterstock83158471

De ce este atât de important să fii hidratat?

Corpul nostru depinde de apă pentru a supraviețui. Fiecare celulă, țesut și organ din corp necesită apă pentru a lucra într-un mod corect. De exemplu, corpul folosește apa pentru a-și menține temperatura, pentru a elimina toxinele și rezidurile. Apa este necesară pentru o bună sănătate.

Cum pierde organismul apă?

Apa reprezintă mai bine de jumătate din greutatea noastră. Pierdem apă în fiecare zi când mergem la toaletă, transpirând și chiar și în timp ce respirăm. Pierdem apă mai repede când temperaturile sunt ridicate, când suntem activi din punct de vedere fizic sau când avem febră. Vărsăturile și diareea pot duce de asemenea la o pierdere rapidă de apă. Dacă aceasta nu este înlocută, devenim deshidratați.

Cum știm că suntem deshidratați?

  • urinăm mai puțin, deloc sau urina este mai închisă la culoare decât de obicei
  • gura uscată
  • oboseală sau somnolență
  • sete extremă
  • cefalee
  • confuzie
  • amețeli
  • lipsa lacrimilor în timpul plânsului

Nu așteptați până observați simptomele de deshidratare că apar. Deshidratarea trebuie prevenită constant și activ prin consumul de apă.

Câtă apă ar trebui să bem în fiecare zi?

Cu siguranță fiecare dintre noi am auzit despre tot felul de recomandări în ceea ce privește consumul zilnic de lichide și apă. Cele mai multe păreri s-au oprit asupra a 8 pahare de apă pe zi. Oricum, fiecare persoană necesită o cantitate diferită de apă pentru a fi hidratat în mod corespunzător. Cei mai mulți dintre noi putem rămâne hidratați consumând lichide când simțim senzația de sete că apare. Pentru unii 8 pahare ar putea fi de ajuns, pentru alții ar putea fi prea puțin.

De multe ori greșesc și eu în ceea ce privește hidratarea. Ori poșeta este prea plină pentru a depozita sticla preferată, ori pur și simplu uit sau nu am timp să beau. Însă acasă utilizez zi de zi cana specială cu filtru pentru apă pe care îl schimb o dată la două luni. Apa nu mai are impurități, seamănă foarte mult cu apa plată îmbuteliată, iar costurile sunt mult mai mici. Sticla de apă stă tot timpul lângă mine, astfel reușesc să consum un litru și jumătate de apă pe zi.

Foto