În urmă cu aproape două săptămâni cei de la DM au dat startul înscrierilor pentru DM Box, o cutie cu 7 produse “surpriză” la prețul de 40 de lei. Fiind curioasă și făcând deja cunoștință cu concepte de acest fel, am completat rapid formularul și am reușit să fiu printre cei 1000 de norocoși. Cutiile de răsfăț, cum le-au numit cei de la DM, pot conține produse de îngrijire personală și produse cosmetice din gama următorelor mărci: alverde, Balea, ebelin, Nivea, Max Factor, Bourjois, Catrice, Sally Hansen, Rimmel, etc.

Și cum astăzi a fost prima zi când supriza a putut fi ridicată din magazine, cu prima ocazie mi-am luat și eu pachetul și am fugit acasă curioasă să văd ce mă așteaptă. Produsele au venit într-o cutie dintr-un carton rigid de culoare mov palid, de o calitate bună și cu un finish reușit. Un mare plus la capitolul ambalaj. În interior am descoperit produsele frumos împachetate și legate cu o fundiță roz din satin.

Iată ce am primit, împreună cu prețurile lor recomandate:

  1. Nivea – Spumă de duș Creme Care 200 ml (13 lei)
  2. Nivea – Șampon hairmilk care 250 ml – pentru păr uscat și deteriorat (nu l-am găsit pe niciun site românesc)
  3. Nivea – Cremă hrănitoare pentru față și corp 50 ml (8 lei)
  4. Sally Hansen – lac de unghii 110 Clear’d for Takeoff 14.7 ml (27 lei)
  5. Balea – mască peeling 2 x 8 ml (3,5 lei)
  6. Ebelin – husă pentru pensule (25 de lei, găsită pe un site din Serbia)

În total produsele clar depășesc suma de 40 de lei. Însă, trebuie să fiu sinceră: nu cred că mi-aș fi achiziționat aceste produse în mod normal, cu excepția celor de la Nivea. Am rămas un pic dezamăgită de faptul că masca este luată în considerare ca două produse. Poate mi-aș fi dorit o diversitate mai mare în ceea ce privește alegerea produselor, eventual și câteva din gama de make-up. Însă tot rămân la ideea că inițiativa este una interesantă, frumoasă și palpitantă.

 

Niciodată, chiar copil fiind, nu am fost entuziasmată și nerăbdătoare să merg la spectacolele de circ atunci când acestea veneau în oraș. Majoritatea celor de vârsta mea insistau vehement și își înebuneau părinții să îi ducă la cortul cel mare, să vadă animalele, clovnii și alte momente artistice specifice acestei lumi. Am încercat să mă molipsesc și să am același entuziasm, dar nici că am reușit nici până astăzi, motiv pentru care cred că am participat la maxim două spectacole de circ.

Numerele cu animale mă întristau, dar și mă speriau în același timp. Lei, tigri, animale sălbatice, toate apăreau în fața ochilor noștri rând pe rând. Mă gândeam cum au reușit dresorii să le domesticească într-o oarecare măsură, și cum de nu le este teamă pentru viața lor? În plus, sălbatice sau nu, locul lor este în libertate, nu chinuite în cuști mici și reci, biciuite și pedepsite atunci când numărul nu iese după bunul plac al dresorului.

Când vine vorba de clovni, nu contesc faptul că lumea se amuză, copiii râd cu lacrimi și toată lumea este fericită. Mie nu mi-au plăcut niciodată aceștia și nici nu m-au speriat vreodată, așa cum am mai auzit în jurul meu despre reacții ale unor copii care plângeau în hohote la cea mai mică apropiere a unul clovn. Nu vreau să spun că nu au moment în care reușesc să scoată de la mine câte un zâmbet, dar clar acest număr nu se află printre favoritele mele.

Unul dintre lucrurile care m-au fascinat și care continuă să o facă în continuare este numărul unui magician. Nu mă mai satur să asist la astfel de spectacole chiar dacă în sufletul meu se duc două lupte. Pe de o parte încântarea pe care o oferă măiestria momentului și misterul acestuia, pe de altă parte frustrarea și dorința de a ști ceea ce este în spatele momentului și cum reușește cel din fața noastră să se joace cu mintea noastră și să ne amăgească. Dar poate este mai bine așa, pentru că altfel, adevărata magie a momentului ar dispărea o dată cu dezvăluirea șiretlicurilor.

Nu contesc faptul că lumea circului este o lume magică. Cei care lucrează pentru construirea unui astfel de spectacol duc o viață plină de sacrificii încă din timpul copilăriei. Ziua lor este plină de antrenamente, mereu sunt pe drumuri, unele numere sunt periculoase și cu un grad mare de dificultate. Însă când sunt pe scenă, totul strălucește și lasă publicul să le cunoască partea fericită și frumoasă a poveștii lor.

Foto

În ultimii ani tehnologia a evoluat atât de repede și continuă să se dezvolte în continuare, încât nouă, consumatorilor, ne este destul de greu să fim la zi cu toate noutățile, mai ales din punct de vedere al bugetului. Telefoane din ce în ce mai performante, cu dotări care pot să întreacă cu ușurință unele laptopuri, cu ecrane din ce în ce mai mari atingând aproape dimensiunile unor tablete.

Mărturisesc că, din când în când, mai trag și eu cu coada ochiului la ceea ce mai apare, ce tehnologii au mai devoltat unii și la ce ar trebui să mă aștept pe viitor. Am profitat și eu de ofertele zilelor Black Friday și mi-am schimbat într-un final gadget-ul cel de toate zilele, smartphone-ul. Mi-a fost foarte greu să mă decid între prețuri, modele, între un display mai mare, dar un procesor mai bun, între o cameră bună, dar memorie internă mai mică. Într-un final am apăsat butonul de finalizare a comenzii și pot spune că nici astăzi nu regret că am făcut-o.

Dacă ar fi să mă gândesc la următorul gadget pe care l-aș dori în viața mea, acesta ar fi un smartwatch. Inițial, recunosc, nu i-am găsit utilitatea. Mi se părea pur și simplu un moft al celor care trebuie să dețină tot ceea ce ultimele tendințe în materie high-tech dictează. Însă încet, încet m-am lăsat convinsă și am reconsiderat această idee. Sunt multe branduri care oferă acest produs: de la un ceas Huawei la smartwatch-uri ale unor firme de care nu am auzit, însă sunt sigură că oricine poate fi satisfăcut.

Momentan sunt posesoarea unei brățări inteligente care mă anunță când sunt sunată, când primesc un mesaj sau alte notificări și îmi numără pașii făcuți într-o zi. Din păcate ceea ce mă face să îmi doresc ceva mai performant este lipsa funcției de vibrație. De cele mai multe ori telefonul stă pe modul silent sau aglomerația orașului mă împiedică să aud când sunt sunată. Vibrațiile brățării m-ar ajuta să scap de aceste inconveniente. Așa că, un ceas inteligent ar fi bun la casa mea și cândva tot voi deține unul.

Foto

Cred că orice femeie iubește bijuteriile și le poartă cu multă mândrie pentru a-și completa o ținută atent aleasă și pentru a se simți mai frumoase. De la cele mai alese materiale prețioase sau semiprețioase, cu diamante și pietre scumpe, bijuterii de aur sau argint sau pur și simplu din materiale simple și nu atât de costisitoare, bijuteriile ocupă un loc important în viața unei femei. Și cum orice lucru are o poveste a sa, fiecare bijuterie are o poveste, un trecut care așteaptă să fie povestit și ascultat de către cei din jur.

Pentru mine alegerea unui cadou este întotdeauna o adevărată provocare. Nu spun că nu îmi place să alerg prin magazine în căutarea unor lucruri care să fie pe placul sărbatoritului, dar de cele mai multe ori bugetul este limitat, iar lipsa de idei îmi cam dă de furcă, mai ales când vine vorba despre un cadou pentru o persoană de sex masculin. În cazul femeilor lucrurile sunt un pic mai simple pentru că, opțiunile sunt nenumărate și de cele mai multe ori reușesc să ies din dificultate cu brio.

Au trecut abia două zile de la nebunia 8 martie. Florării pline până la refuz, oameni alergând dintr-o parte în alta în căutarea cadoului perfect, aglomerație, nervi și nerăbdare – cam așa am văzut eu această zi dedicată femeii. Este frumos să vezi cum mamele primesc flori de la copiii lor, prietenele, soțiile sau iubitele sunt răsfățate cu cadouri, flori sau cine romantice.

Cred că putem să le arătăm celor din jur, celor pe care îi iubim, ce loc important ocupă în viața noastră în orice moment, în orice zi a anului. Nu trebuie să existe o zi specială pentru acest lucru, ci orice zi poate fi un motiv bun pentru a spune un simplu “Mulțumesc!”, pentru a dărui o floare, un mic cadou, o broșă de argint sau orice atenție care ar aduce un zâmbet și a oferi un moment de bucurie.

Foto

În mai puțin de un an voi putea declara că am intrat în clubul celor cu carte de muncă, că un loc unde să învăț și să aplic ceea ce știu deja. Voi fi un angajat și voi avea în sfârșit un salar, mare sau mic, despre care voi putea spune că este al meu. Până atunci mai sunt câteva luni bune în care mă pot bucura de viața de student, dar și luni în care stresul și emoțiile vor atinge încet, încet cele mai înalte cote.

În momentul în care te angajezi automat intri într-o lume în care nu mai ești singur. Te alături unei echipe a căror membri trebuie să lucreze împreună, să colaboreze, să strângă idei și să dea naștere unui tot unitar cu scopul de a avea succes. Așa că, dacă ești obișnuit să faci totul pentru tine trebuie să te adaptezi, să lași un pic din individualismul și egoismul tău acasă. Este important să ceri o părere, un sfat și să recunoști atunci când ai nevoie de ajutor atunci când ai nevoie.

Îmi place cum firmele mai mici sau marile companii au grijă de angajații săi oferindu-le ocazia să se bucure un week-end departe de birou, să se relaxeze, dar și să își cunoască mai bine colegii în anumite locații de team building. Scopul acestor ieșiri din cotidian nu este doar de a te bucura de câteva zile libere, ci acestea doresc să sporească creativitatea, să omogenizeze și să creeze o echipă cât mai puternică și mai productivă.

În domeniul meu, de multe ori, individualismul este pe primul loc. Sau cel puțin asta este ideea care mi-a rămas întipărită în cei aproape șase ani de facultate unde ideea de “fiecare pentru el” deține monopolul. Dar chiar și într-un spital, în cazul fiecărui pacient este necesară o echipă multidisciplinară a cărei membri trebuie să lucreze împreună, totul pentru a restabili bunul curs al sănătății și vieții fiecărui pacient.

Foto

Când vine vorba de a fi un om cu job și responsabilități sau a fi un student care se poate bucura pentru o perioadă de câțiva ani de viața fără griji, imediat apar două tabere, fiecare venind cu argumente pro și contra. Angajații ar spune că viața de student este mult mai frumoasă decât cea de care au ei parte, lipsită de un șef autoritar, deadline-uri care bat la ușă amenințător sau oboseala fizică și psihică care vine la pachet. Studenții ar spune că s-au săturat să stea pe banii părinților, vor un venit stabil, cât se poate de consistent, să își gestioneze resursele cum vor și să le utilizeze după bunul plac.

Eu mă aflu în tabara celor fără job, susținută încă de mama, lucru care nu îmi oferă neapărat plăceri. Nu am fost niciodată copilul răsfățat cu pretenții materiale deosebite, niciodată nu m-am simțit confortabil când nevoile materiale trebuiau satisfăcute prin abordarea celor care m-au crescut. Știu că momentan responsabilitatea mea este să învăț pentru a-mi crea un viitor și că, la rândul meu voi face același lucru și pentru copiii mei. Însă, după aproape șase ani de facultate aș vrea ca eu să fiu capabilă să mă întrețin și, eventual, eu să îmi ajut mama în orice situație.

Majoritatea tinerilor de vârsta mea au deja un serviciu mai mult sau mai puțin stabil. Spun acest lucru pentru că tendințele s-au schimbat, mobilitatea între diverse joburi sau chiar și între domenii este mult mai mare. Dorința de a fi remunerați cât mai generos sau pur și simplu, minimul progres profesional îi îndeamnă se se reorienteze, de cele mai multe ori spre marile orașe sau spre capitală și astfel căutarea se îndreaptă spre oferte de joburi în București.

În mai puțin de un an voi putea să declar că activez în câmpul muncii, om cu responsabilități în adevăratul sens al cuvântului, cu salariu și carte de muncă. Viitoarea mea meserie de medic rezident nu va presupune căutarea unui job însă, dacă ar fi să alege, aș opta pentru joburi în Cluj, deoarece sunt îndrăgostită iremediabil de acest oraș și de locuitorii săi care mi-au devenit prieteni.

Am observat în ultima perioadă că tinerii se orientează către orașele mari și, trebuie să recunosc, spre același lucru tind să mă îndrept și eu din cauza oportunităților pe care ele le oferă atât pe plan profesional cât și în ceea ce privește o viitoare familie. Căutarea nu este întotdeauna însoțită de rezultate fructuoase. Trebuie să ai răbdare, dar să fii și perseverent, să iei în considerare și alte orașe pentru că poți găsi joburi în Alba Iulia și în multe alte orașe frumoase la care poate nici nu te-ai gândit vreodată. Important este să vrei!

Foto

carte veche

Îmi place sa am grijă de lucrurile pe care le dețin, să se afle într-o stare cât mai bună pentru cât mai mult timp mai ales când vine vorba de lucruri importante sau care au o anumită valoare pentru mine. Actele, legitimațiile și cardurile de tot felul stau atent puse în portofel și încerc să am grijă să nu le deteriorez pentru că am nevoie de ele mai mult timp și nici nu le pot schimba la cel mai mic colț îndoit.

Oricât de mult mi-aș dori nimic nu este veșnic, nu durează la nesfârșit. Momentele frumoase trec repede, iar cele mai puțin plăcute parcă se încăpățânează să se lipească și mai tare de viața noastră. Hainele se uzează încât chiar și tricoul preferat trebuie pensionat pe raftul unui dulap, cărțile citite și recitite se ciufulesc poate pentru că mai vor să fie lăsate în pace, iar noi ne schimbăm de la o zi la alta observând semnele maturității, așa îmi place să spun.

Sunt destul de atentă la micile detalii din jurul meu. Apreciez un eveniment bine organizat indiferent de natura acestuia și cui îi este adresat. Am avut ocazia să particip la multe evenimente, festivaluri, congrese sau conferințe din diverse domenii și pe diferite teme. Nu pot să spun că nu am apreciat când am primit un ecuson sau un badge laminat și nu doar o simplă bucată de carton cu numele meu. La cea mai mică ploaie riscam să rămân fără el.

Laminatorul este o ustensilă utilă în multe situații și ar putea fi folosit pentru diverse materiale de la acte, diplome, flyere, afișe până la copertele cărților. Procedeul nu este unul prea complicat, costisitor sau de lungă durată. De ce să nu acordăm unor lucruri în aparență simple atenția cuvenită pentru a ne putea bucura mai mult timp de ele?

Foto

Pastila fericirii

14 februarie – o zi dedicată îndrăgostiților de pe tot mapamondul. Peste tot te lovești de inimioare de un roșu aprins, la orice pas vezi cupluri cu zâmbetul pe buze, el dăruindu-i un buchet de flori sau doar un trandafir, iar ea primindu-l cu atât de mult entuziasm și bucurie. Iubirea plutește în aer pretutindeni devenind mai publică ca niciodată.

Este frumos să fii îndrăgostit, să simți emoția și nerăbdarea fiecărei întâlniri. Este foarte frumos să îi arăți celui de lângă tine că îl iubești și că apreciezi fiecare secundă petrecută alături de cel drag. Iar dragostea nu trebuie dovedită prin cadouri care mai de care mai scumpe de la bijuterii cu pietre semiprețioase, parfumuri, până la telefoane sau mașini, ci îi dau dreptate mamei când mereu îmi spunea că: “Dragostea se arată prin fapte, nu prin vorbe”.

Dar totuși noi oamenii, nu numai femeile după părerea mea, simțim nevoia din când în când să mai auzim și câte un simplu, dar plin de emoție “Te iubesc!”. Și bucuria e cu atât mai mare cu cât sentimentul este reciproc, când există respect și înțelegere între membrii cuplului. Te poți considera norocos dacă întâlnești “acea” persoană care să rezoneze cu gândurile, concepțiile și ideile tale despre viață.

Când mă gândesc la sărbătoarea Sfântului Valentin, recunosc că sunt însoțită de sentimente contradictorii. Pe de o parte sunt un pic contrariată de avântul pe care l-a cunoscut această zi împrumutată de peste ocean, când noi avem o zi a noastră a dragostei, Dragobetele. Pe de altă parte mă bucur să văd cupluri fericite, îmbrățișări entuziasmate și flori dăruite în orice restaurant, cafenea sau pur și simplu la un colț de stradă. Însă nu trebuie să avem o zi specială în care să îi arătăm perechii noastre că o iubim, ci putem să o surprindem cu gesturi mici în orice altă zi a anului.

Foto

Camera de zi

Fiecare dintre noi visează ca la un moment dat în viață să aibă o casă a lui. Fie că locuitul cu părinții devine o corvoadă și începi să tânjești după un loc al tău și doar al tau, un spațiu intim care poate fi numit cu căldură “acasă”, fie un loc în care dorești să locuiești împreună cu familia pe care abia ți-ai format-o.

Visez la un apartament pe care îl pot decora după bunul plac, simplu, dar care să îmi ofere confortul necesar. Dar până la a transforma imaginile care zboară vesel și optimist în mintea mea, alegerea unui apartament nu este una ușoară. Trebuie să alegi cu atenție zona în care vei locui. Nu cred că e foarte plăcut să petreci o oră până la locul de muncă pe scaunul unei mașini, al unui autobuz sau al unui metrou, procesul fiind repetat și la finalul zilei. Bugetul este de asemenea important. Cu greu te hotărăști să semnezi hârtiile pentru un împrumut care te vor lega de răul necesar numit bancă, dar cu greu poți obține banii necesari după doar câțiva ani de muncă.

Peste aproximativ un an sper că voi putea spune că mi-am găsit o casă a mea. Sincer, toți anii în care mi-am tot purtat lucrurile și bagajele dintr-un loc în altul m-au obosit cu adevărat. Nu vreau un apartament mare și câteodată supărată, parcă nu mă mai interesează nici locul. Chiar nu știi unde te poartă viața. Apartamente de vânzare în Ploiești, apartamente de vânzare în toate orașele țării, iar unul dintre ele mă așteaptă cu ușile deschise să îmi fie casă.

Foto

Holiday blackboard

Soare, căldură, o plajă liniștită, sunetul valurilor care se lovesc de țărm, nisipul fin alunecând printre degete, o carte bună și mult timp liber pentru mine, pentru lucrurile care îmi plac. Cam așa ar suna o vacanță perfectă, departe de zumzetul orașului, de stresul cotidian, departe de orice grijă sau gând întunecat.

Dar visul de spulberă când termometrul indică gradele cu minus, când toate straturile de haine parcă nu te lasă să respiri, când gerul de afară pătrunde în cele mai mici cotloane ale sufletului, iar vacanța de vară pare atât de departe. Aproape 6 luni mă despart de căldura dogoritoare a soarelui și parcă dorința de a călători în timp devine din ce în ce mai mare. Iubesc vacanțele și tot ce aduc ele la pachet: întâlniri cu prietenii, cărți care așteaptă nerăbdătoare să fie savurate, serialele și filmele care se tot înmulțesc pe lista concepută în timpul anului, momente care nu pot fi savurate la adevărata valoare când cursurile și examenele taie orice chef.

Aș vrea să spun că această vară va fi la fel. Este ultima mea vacanță de vară când statutul de student trebuie părăsit. O vară dedicată licenței și a examenului de rezidențiat, deci numai o vacanță liniștită nu aș putea spune că voi avea. Adio zile petrecute după pofta inimii, bine ați venit zile cu emoții, stres și responsabilități.

Îi invidiez pe cei care pot visa liniștiți la un concediu în Tenerife, Spania, vis care poate deveni realitate oricând, în orice moment. Mie îmi rămâne doar speranța unui viitor mai însorit, cu toate planurile puse la punct și îndeplinite până în cel mai mic amănunt. Știu că este un an greu, dar sper că voi culege laurii și poate viitorul mă va găsi și pe mine liniștită pe o plajă, cu o carte bună și mult timp liber pentru mine, pentru lucrurile care îmi plac

Foto