10686935_10152487769824877_8526582892588065040_n

Dragul meu PLAI,

Sper că nu te deranjează că mă adresez astfel dar nu știu altă modalitate de a o face. Nu am scris niciodată o scrisoare, mai ales una de dragoste și, pentru că prin poștă ar ajunge mult prea târziu la tine, prefer să o fac aici prin intermediul acestui blog care s-a născut o dată cu cea de-a 9-a aniversare a ta. Sper ca de acum încolo să sărbătorim împreună fiecare an ce va trece pe lângă noi.

Cu emoție îți transmit că m-am îndrăgostit de tine înainte de a te cunoaște măcar și de accea nu pot spune că a fost dragoste la prima vedere ci ceva mai mult. Am auzit multe povești frumoase despre tine, numai cuvinte de laudă la adresa ta și vreau să spun că, în realitate, ele au fost mult prea simple și puține pentru a te descrie. Cu emoție încerc să îmi aștern gândurile, dar sper că îmi vei ierta stângăcia. Promit că data viitoare o voi face mai bine.

Muzeul Satului Bănățean care îți este casă, o împarți 3 zile pe an cu mii de oameni fără teamă și fără pic de regrete. Oferi o lume de basm presărată cu zâmbete, voie bună și amintiri de neuitat. Nu am mai văzut o asemenea ospitalitate din partea nimănui și nu am mai întâlnit niciun loc în care îmi pot lăsa grijile la ușă și să le uit acolo cu atâta uşurință. Îmi pare rău că vremea nu a fost în fiecare zi în ton cu sufletul tău şi cu ceea ce meriți dar ploaia torențială nu a împiedicat pe nimeni să cânte, să danseze cu o umbrelă sau pelerină drept accesoriu.

Ai o familie de invidiat. Nu am mai văzut oameni atât de dedicați, entuziaşti şi muncitori care au primit ca răsplată aplauze, laude şi multe zâmbete. Toți, cu mic cu mare, au alergat din zori şi până-n seară pe alei, au amenajat, cărat paleți, totul pentru a ne simți noi, musafirii, bine. Un exemplu, ce mai!

M-ai îmbogățit şi m-ai întreținut cu muzică bună şi nume de seamă în fiecare seară pe cele două scene ale tale. Mi-ai oferit filme bune în Casa Filmelor şi activități de tot felul pe Aleea Culturală. M-ai învățat chiar să şi croşetez. M-ai încărcat cu energie şi optimism pentru tot anul pentru că eşti ca o baterie ce nu se epuizează niciodată. Zău, a meritat să bat atâta drum pentru tine.

Sper că nu te supără şi nu te sperie ceea ce ți-am spus dar m-ai cucerit iremediabil şi nu există niciun tratament pentru asta. Vreau să cred că şi anul viitor mă vei primi cu acceaşi căldură. Eu voi veni negreşit, te asigur. Deja abia aştept!

Cu multă dragoste, doar eu!

PLAI Festival mulţumeşte partenerilor şi sponsorilor care, prin implicarea lor, au făcut posibilă editia din acest an. De asemenea, mulţumeşte publicului, un partener permanent, fără de care acest eveniment n-ar exista.

Puteţi citi despre PLAI şi pe blogFacebookTwitter sau Instagram.

Foto credit: Flavius Neamciuc

10704134_10152488888434877_6931533630400042396_n

Nu ştiu de ce timpul zboară atât de repede pe lângă mine când mă simt bine şi am parte de lucruri minunate ce mă fac să uit de orice problemă. Dar nu e momentul să mă gândesc la revenirea în rutina zilnică pentru că mai am încă o zi în care trebuie să mă bucur de PLAI. Ziua de ieri a fost una plină cu activități de tot felul şi cu muzică bună pentru delectarea sufletului şi, după cum am promis, revin cu poveşti scrise alături de o cafea bună, perfectă pentru a începe dimineaţa. 

Aleea Culturală m-a atras ca un magnet prin multitudinea de activități pentru toate vârstele şi pentru toate gusturile. Am avut de ales între ateliere de muzică, jonglerii, decorațiuni, împletit, yoga şi multe, multe altele însă eu am poposit şi am ascultat poveştile celor de la Prin Banat, m-am îndragostit de cei 10 negri mititei creați de Lia Rădoi, am făcut cunoştință cu cei de la Centrul Cultural German şi m-am împrietenit cu cei de la BEST care au avut răbdare să îmi împletească o şuviță colorată (un fixuleț şi o dorință mai veche de-a mea).

La capitolul potolirea apetitului, standurile din zona restaurant, te îmbie cu bunătăți de tot felul: gulaş, mâncare indiană, paste însă eu am rămas fidelă celor de la Suppa Bar care m-au cucerit cu supele lor în urmă cu doua luni. Nu i-am ratat în nicio zi şi nici astăzi nu o voi face mai ales pentru că vreau să îmi achiziționez minunații jalapeno.

Spre după amiază am participat la o degustare de vin care mi-a confirmat că, într-adevăr vinul leagă prietenii şi dezleagă limbile. M-a impresionat însă povestea celor de la Ceva de spus, un ONG care luptă pentru a creea o viață mai bună persoanelor cu dizabilități şi care m-au făcut să apreciez mult mai mult că sunt sănătoasă şi că mă pot bucura liniştită de viață. Tot aici am mâncat cea mai bună pâine cu care papilele mele gustative au avut ocazia să se împrietenească şi m-au făcut să mă gândesc dacă ar trebui să mă bucur sau nu că nu locuiesc în Timişoara. Dacă ajungeți pe aici, nu aveți voie să ratați produsele celor de la Senneville.

Am încheiat seara alături de Light in Babylon, rezidenții PLAI, urmați de două nume mari: Salao şi Tito Paris şi nici nu ne-a păsat de ploaia torențială care şi-a luat drepturile.

Urmează încă o zi în care mă voi bucura din plin de toată nebunia frumoasă din Muzeul Satului Bănățean şi mai ales, îi aştept cu nerăbdare pe cei de la Subcarpați care de această dată vor veni însoțiți de orchestră. Se anunță o zi magică, promit!

PLAI Festival mulţumeşte partenerilor şi sponsorilor care, prin implicarea lor, au făcut posibilă editia din acest an. De asemenea, mulţumeşte publicului, un partener permanent, fără de care acest eveniment n-ar exista.

Puteţi citi despre PLAI şi pe blogFacebookTwitter sau Instagram.

Foto credit: Flavius Neamciuc

10685323_10152489038704877_6829330429286898465_n

Vreau să fac o mărturisire: sunt îndrăgostită. Roiuri de fluturi zboară pretutindeni, nu numai în stomac ci mai ales în suflet. Vina cade asupra oamenilor din orașul de pe Bega care dau naștere unor lucruri magice ce mă fac să îi invidiez pe timișoreni. Unul dintre ele este festivalul PLAI despre care v-am povestit deja pe scurt.

După multe ore petrecute în tren, am fost întâmpinați de o ploaie măruntă dar îndrăzneață care părea că vrea să pună stăpânire pe întreaga zi și să ne facă în ciudă. Însă soarele a ieșit învingător, norii au dispărut iar pelerinele de ploaie au rămas uitate prin geantă. Gazda noastră, motanul Lipton, ne-a acceptat ca musafiri și, din când în când, îl și vedem lenevind pe hainele noastre arătându-ne clar cine e stăpânul casei.

La ora 17 fix, curioși și nerăbdatori, am trecut de porțile Muzeului Satului Bănățean, în interiorul căruia se petrec toate. Voluntarii veseli și dornici de muncă ne-au primit cu multă căldură, prieteni pe care i-am reîntâlnit ne-au îmbrățișat cu drag bucuroși de revedere, iar zâmbetele vizitatorilor ne-au transmis bucuria că se află aici. După o plimbare prin muzeu, timp în care am admirat natura și frumusețile din jur, am stat la povești în Zona Chill până la începerea concertelor de pe Scena Mare.

Ca în fiecare seară, cei de la Light in Babylon, rezidenții PLAI au dat startul la distracție adunându-i încet, încet pe cei risipiți prin diverse locuri. Cu nuanțe orientale și de jazz, ne-au încălzit și ne-au pregătit să îi primim și pe următorii artiști ce au alcătuit line-upul primei zile. Balako, un nume nou în muzica românească dar și internațională, au ales PLAI drept locație de lansare a primului lor album, Colours. Pe unii dintre ei sigur îi cunoașteți din trupa Mandinga, însă merită să îi ascultați pentru o experiență multiculturală și pentru muzica lor cu influențe din folclorul balcanic, ritmuri latino și cubaneze. Ultimii care au încins atmosfera și care ne-au făcut să ne ridicăm, să dansăm și să sărim, au fost cei de la Asian Dub Fundation care nici nu mai trebuie prezentați.

La miezul nopții, ne-am retras în Casa Filmelor pentru a viziona filmul Usturoi, o producție românească a cărui scenarist este Radu Băzăvan aka Groparu. Așteptam cu nerăbdare să îl văd de mai bine de jumătate de an de când am aflat de el și vreau să spun că am rămas foarte plăcut surprinsă. Cu o acțiune simpatică și o poveste ce se petrece într-un sat de țigani, ne-a cucerit pe toți cei prezenți și am râs pe săturate timp de mai bine de o oră. Merită să îl vedeți ca experiență pentru că eu garantez pentru voia bună.

Prima zi a trecut mult prea repede și a doua e și ea pe sfârșite dar fiind mult prea implicată în ceea ce se întâmplă aici, abia acum am apucat să aștern câteva gânduri. Promit că mâine vă voi povesti lucruri noi pentru că am adunat multe lucruri de zis.

PLAI Festival mulţumeşte partenerilor şi sponsorilor care, prin implicarea lor, au făcut posibilă editia din acest an. De asemenea, mulţumeşte publicului, un partener permanent, fără de care acest eveniment n-ar exista.

Puteţi citi despre PLAI şi pe blogFacebookTwitter sau Instagram.

PlaiIsa

Încă nu reuşesc să mă dezmeticesc şi să mă obişnuiesc cu ideea că vacanţa se apropie cu paşi din ce în ce mai grăbiţi spre final, făcând loc unui nou an universitar burduşit cu mii de pagini, zeci de cursuri şi examene. Însă nu mă pot plânge deloc: am avut parte de o vacanţă plină cu vizite făcute prin ţară, în locuri vechi şi noi, cu oameni calzi şi dragi aşa că, nicio urmă de regrete.

Poate e vorba despre o coincidenţă sau astrele s-au aliniat şi au complotat ca eu să ajung din nou pe plaiurile bănăţene, tocmai în Timişoara. Dacă vacanţa a început cu un festival pe acorduri de jazz, JazzTM, despre care am povestit aici, finalul ei mă va găsi în acelaşi oraş, tot cu ocazia unui festival, PLAI. Aşa că, întoarsă după o perioadă petrecută la mare, două zile mi-au fost de ajuns să îmi pregătesc din nou bagajul şi să pornesc la drum.

Poate mulţi se întreabă cum de am curajul să bat atâta drum, a doua oară după două luni, tocmai în capătul opus al ţării. Răspunsul este unul simplu: nu e curaj ci e pură atracţie către oameni dedicaţi, inimoşi, muncitori, prietenoşi şi lista poate continua. JazzTM mi-a oferit ocazia să cunosc familia din mijlocul căreia, acum 9 ani, s-a născut un festival care continuă să existe prin muncă voluntară şi asiduă. Pentru că, PLAI este un festival realizat de voluntari care se dedică trup şi suflet pentru a primi drept răsplată bucuria şi entuziasmul celor prezenţi.

Timp de 3 zile, începând cu data de 12 septembrie, Muzeul Satului Bănăţean îmi va fi casă, cerul acoperiş, iar cei prezenţi familie. Chiar dacă mă mai desparte doar o zi de PLAI, sunt extrem de nerăbdatoare să ma bucur de ediţia de anul acesta care promite că nu voi regreta că îmi va fi gazdă. Nu ştiu cum voi reuşi să mă împart printre atâtea activităţi dar ştiu că voi profita de fiecare clipă şi de aceea, programul festivalului se află deja salvat în memoria telefonului meu.

Abia aştept să fiu prezentă la proiecţiile din Casa Filmelor, dar mai ales la cea a filmului Usturoi, să ma relaxez în zona Chill şi să mă plimb pe Aleea Culturală şi să ma bucur de un line-up extraordinar pe Scena Mică dar mai ales de cel de pe Scena Mare, unde vor urca nume precum Balako, Asian Dub Foundation, Tito Paris, Carminho şi Subcarpaţi + Orchestra.

Sunt sigură ca PLAI mă va face să mă îndrăgostesc iremediabil de el. Deja e pe drumul cel bun de două luni de când i-am aflat existenţa, iar acum am ocazia să îl cunosc cu adevărat. Ştiu că mă voi întoarce tristă că s-a terminat dar extrem de încântată, plină de energie, optimistă şi cu dorinţa de a povesti mai departe şi de a îl face cunoscut şi celor de prin Moldova mea. Dar nu vreau să vorbesc despre final, ci mă gândesc cu nerabdare la întâlnirea de mâine. Promit să revin cu impresii, poveşti şi cuvinte de laudă.

Până ajung acolo, puteți urmări tot ce-i nou la PLAI pe canalele lor oficiale: Facebook, Twitter și Instagram.