Da, m-am apucat de sală și sunt mândră de decizia pe care am luat-o. Mulți mi-au spus că nu am nevoie, că arăt bine, că nu trebuie să slăbesc. Însă nu trebuie să ai nevoie sau să vrei să slăbești pentru a avea un stil de viață sănătos, să faci mișcare zilnic, chiar dacă singurul sport este mersul pe jos și să renunți la unele obiceiuri și alimente nesănătoase.

Cu excepția zilelor în care singurul sport extrem pe care îl practic este migrarea de pe pat la birou și invers în încercarea de a mai schimba poziția și locul în care învăț, sunt o persoană destul de activă și drumurile zilnice dintre spitale mă obligă să merg pe jos aproximativ o oră pe zi. Însă kilogramele luate pe timpul iernii și pe timpul sesiunii s-au lipit bine de mine, încât nici măcar renunțarea la dulciuri sau alte bunătăți de acest fel pregătite de mama nu mi-a convins organismul să iasă din starea de hibernare.

Așa că am hotărât să îi dau un impuls, mi-am luat echipamentul și am trecut pragul centrului de nutriție și sport – Dietis. Am fost întâmpinată de o atmosferă colorată și călduroasă, de oameni faini mereu cu zâmbetul pe buze și pregătiți să te pună la muncă dar să te și ajute atunci când ai nevoie. Au trecut două săptămâni de când am hotărât să las lenea deoparte și să fac ceva pentru mine. Roxana ne muncește pe toate, transpirăm, ne doare, și chiar am avut zile în care abia mergeam, dar merită nu doar pentru schimbările pe care le-a suferit corpul meu, ci mai ales pentru starea de bine și energia cu care părăsesc sala zi de zi.

Și pentru că degeaba facem mișcare dacă noi continuăm să măncăm nesănătos am hotărât să fiu un pic mai atentă și mai strictă în ceea ce privește alegerile culinare. Sunt o gurmandă, recunosc, însă mama mereu m-a învățat care sunt alimentele de care trebuie să mă feresc, iar mâncărurile preparate de ea sunt fără prea mult ulei, fără prăjeli și fără alte adaosuri nesănătoase. Totuși nu rezistă niciodată ca pachetele mele să nu conțină și “ceva dulce”, câte o prăjitură sau plăcintă. Dar i-am spus stop, banchetul se apropie, eu muncesc și transpir de zor și trebuie să mă ajute, nu să îmi fie o piedică.

Am reușit să rezist destul de bine la acest capitol în aceste două săptămâni. Legume preparate sub diverse forme, salate cu avocado și năut, soia, tofu, lapte de migdale sau orez, smoothie-uri din fructe – cam astea au fost baza meniului de zi cu zi. Am încercat să nu mănânc pâine absolut deloc, chiar dacă mereu am stat bine la capitolul ăsta. Totuși organismul meu a mai cedat și nevoia de carbohidrați m-a mai găsit cu câte o chiflă mică în mână. La capitolul dulciuri pot spune că sunt mândră de mine, am rezistat eroic meselor pline de prăjituri care mai de care, și m-am delectat în schimb cu fructe, batoane Fibrobar pe bază de ceai verde și rondele de grâu sau orez expandat cu o glazură fină de ciocolată.

Recunosc că eu am fost o norocoasă la acest capitol și am fost educată de acasă în direcția a ce ar trebui să mănânc și ce nu. Nu sunt de acord nici cu unele diete care promit pierderea a nu știu câte kilograme în doar 10 zile, ca apoi ele să fie puse înapoi imediat, și cu un bonus eventual. Acestor persoane le recomand să apeleze la un nutriționist pentru a avea parte de o dietă personalizată și de un program adecvat necesităților fiecăruia.

Și cum Dietis este un centru de nutriție și sport care promovează un stil de viață sănătos, aici o puteți găsi pe Anca Buruciuc, absolventă a Universității de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa” Iași, specializarea nutriție și dietetică precum și a unui master tot în acest domeniu. Chiar dacă acest domeniu este la început ea încearcă să ofere cât mai multe programe nutriționale: consultații nutriționale individuale și monitorizări cu rezultate deosebite despre care puteți citi și pe blog, un program de educație nutrițională de grup “Sport și dietă pentru siluetă” aflat la a treia ediție și care va începe din nou luna aceasta, evaluare nutrițională și monitorizarea copiilor cu probleme de greutate și programe de detoxifiere.

Chiar dacă au trecut doar două săptămâni eu deja simt beneficiile noilor alegeri sănătoase și voi face în continuare aceleași lucruri pentru mine și organismul meu. Sunt curioasă care vor fi rezultatele după o lună. Până atunci, vă îndemn să schimbați măcar un lucru în viața voastră care să vă ajute să fiți mai sănătoși. Pe mine mă veți găsi la Dietis – nutriție și sport, muncind, transpirând și simțindu-mă bine.

Foto

Întotdeauna mi-a plăcut, și îmi place în continuare, să fac mișcare sub orice formă ar fi ea: să merg pe jos, să mă plimb cu rolele sau cu bicicleta, să joc volei sau să fac diferite tipuri de exerciții acasă, mai ales în zilele friguroase și ploioase. Recunosc că, alergatul nu este punctul meu forte, dar încerc să rezist cum pot. Trebuie să mai lucrez la asta așa că, promit că vara mă va găsi pe stadion încercând să devin din ce în ce mai rezistentă pe distanțe mult mai lungi.

Unul dintre motivele pentru care pot spune că îmi este dor de anii de liceu este faptul că, orele de sport săptămânale mă obligau, oarecum, să îmi pun musculatura la lucru. Orele nu erau un chin pentru mine ci dimpotrivă, era o oră de relaxare. Sportul de echipă pe care îl îndrăgeam și pe care îl jucam cu plăcere era voleiul. Cu celelalte sporturi nu eram prietenă prea bună. Motivul era unul întemeiat: nu îmi plăceau și nu îmi plac în continuare sporturile violente.

Printre ele se numără handbalul, fotbalul, baschetul și multe altele care mi se par mult mai periculoase, în urma cărora sigur m-aș alege cu câteva vânătăi zdravene. Știu că mulți m-ar contrazie. Este doar o părere și un mod de a-mi lua precauții. Un alt sport pe care nu l-am înțeles ani buni și pe care poate nici acum nu îl înțeleg este boxul. Poate că niciodată nu mi-a plăcut violența sau poate că imaginea chipurilor desfigurate și durerea sportivilor m-au făcut să îi spun un mare nu.

Însă am descoperit mai târziu, ce-i drept, și o parte frumoasă, utilă și interesantă a acestui sport. Boxul pentru amatori, practicat într-o sală de acest gen, cu un sac gigantic alături poate fi o modalitate foarte bună de a consuma calorii și mai ales de a scăpa de furie. În multe dintre momentele mele mai puțin bune, mă și imaginez cu niște mănuși de box și dând cu putere până când dispare și cea mai mică fărâmă de supărare. Nu am făcut niciodată asta, dar știu că m-aș și distra pe cinste.

Foto

ILFORD-GYM-WEB-HOMEPAGE8

Întotdeauna am fost o persoană activă. Nu am dus niciodată lipsă de activitate, iar momentele în care pot spune că mă plictisesc au fost și sunt și acum foarte rare. Mi-a plăcut mereu să fac mișcare sub orice formă indiferent de anotimp sau de locația în care mă aflu. Astfel, dintre activitățile mele nu au lipsit plimbările cu bicicleta sau cu rolele, meciurile de volei sau tenis, alergatul pe stadion, mersul la sală sau simplul mers pe jos.

Prima mea experiență cu o sală serioasă de fitness a fost undeva aproape de începutul anilor de liceu. Doream să fac mișcare în mod constant într-un mediu propice, care să mă motiveze și care să mă contureze și să mă modeleze într-un mod armonios. După prima oră de bicicletă, bandă, bancă de abdomene și alte nebunii, organismul meu nefiind obișnuit cu un asemenea efort susținut a spus că e prea mult pentru el și a dat semne că nu i-a plăcut ceea ce i-am oferit. Am regândit modalitatea de a lucra și de a-mi doza energia.

Însă nu de puține ori nu aveam chef sau mă simțeam lipsită de vlagă și renunțam în ziua respectivă, dar nu fără mustrări de conștiință. Mă gândeam la sportivii de performanță care se antrenează nu câte o oră pe zi de câteva ori pe săptămână, ci zi de zi ore la rând. Cum reușesc să reziste și să își convingă organismul să meargă mai departe și să fie alături de ei? Știu că una dintre soluții o reprezintă controversatele energizante pentru sportivi. Nu am apelat niciodată la asfel de resurse. Am considerat că totuși nu am atât de mare nevoie și că energia mi-o pot procura din alte locuri.

Unele energizante pentru sportivi, precum cele de la Fight Life, au la bază o formulă inovatoare ce permite corpului să transforme substanțele și să le absoarbă devenind solubile în apă. Ca un rezultat imediat, corpul tău are acces mult mai rapid la elementele de care are nevoie, fără ca acestea să fie mai întâi procesate. Vitaminele și băuturile energizante tradiționale nu sunt solubile în apă, ceea ce înseamnă că ele sunt rapid eliminate de organism permițând doar cantități foarte mici să se asimileze.

Foto

„Ieși, copile cu părul bălai, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea. Și vremea se îndrepta după râsul meu…” 

Ce de-a amintiri stau atent păstrate în cotloanele sufletului meu, amintiri cu soare, râsete, glasuri zglobii, jocuri, glume și voie bună. Nu am fost unul dintre copiii care imediat ce ajungeau acasă după terminarea orelor își aruncau ghiozdanul și îl lăsau uitat în vreun cotlon al camerei, pentru că ordinea priorităților mele era un pic alta. Totuși îmi plăceau momentele în care părăseam cu nerăbdare pereții apartamentului spre noi aventuri în aer liber alături de camarazii de joacă.

Pentru mine spatele blocului era înlocuit de culisele scenei, iar terenul de joacă era reprezentat de însăși scena. Chiar dacă activitățile artistice mi-au ocupat mare parte din copilărie, mereu mi-am găsit timp și pentru aer liber și activități sportive. Și tot gândindu-mă la zile însorite și zămbete colecționate de pe șaua primei mele biciclete și de pe roțile primelor mele perechi de role, mi-am dat seama cât de multe jocuri le-am lăsat uitate și de care brusc mi s-a făcut dor.

hopscotch_1415338776_725x725-1421054192

Clasicul Șotron, căruia îi dădeam viață cu bucăți de cretă colorată, jocurile “De-a v-ați ascunselea” sau “Prinsa” care se lăsau cu obraji rumeni ca merele coapte, cu suvițe ude și respirații zgomotoase, dar și cu urale victorioase și prietenii puternice, legate pe “câmpul de luptă”. Și tot săpând după amintiri, am redescoperit “Rațele și vânătorii”, joc în care preferam să joc rolul aprigului vânător care mereu reușea să doboare pe cineva cu arma sa, mingea.

Sau jocul căruia pe atunci îi spuneam “Ața” și despre care am aflat mai târziu că poartă numele de “Jocul elasticului” și care era preferatul nostru. Ajunsesem să îl joc și singură în zilele ploioase când picăturile de ploaie mult prea numeroase și furioase, mă țineau captivă în casă, așa că, companionii mei erau scaunele, iar singurul adversar era elasticul care îmi mai dădea din când în când dureri de cap.

Orele de sport erau pentru mine o adevărată oază de relaxare, ore în care nu eram obligată să practic anumite sporturi, ci aveam voie să mă bucur de orice tip de activitate pe sufletul meu: volei, badminton, până la fotbal și săritul caprei. Iar o dată cu trecerea anilor, copilul din mine încă se bucură de aer curat, de plimbări cu rolele sau cu bicicleta, de zborul fluturașului de la o rachetă la alta, sau de alergatul din baltă în baltă, mângâiată de picăturile de ploaie.

Miscare-Face-Bine-BRASOV-WEB-851x314-FB-Cover1

 

Și pentru că mișcarea are atât de multe beneficii la orice vârstă și la orice oră din zi sau din noapte, ce ați zice de Cea mai mare oră de sport? Când? Sâmbătă, 11 iulie, de la ora 9 dimineață, până la ora 9 seara. Unde? În Piața Sfatului din Brașov. Oricine este așteptat, cu mic, cu mare, cu bunica, cu bunicul, cu cățelul, sau pisica. Și dacă ratați cumva ziua de sâmbătă, mai aveți o șansă pe data de 1 august la Mamaia.

Ce puteți face acolo? Câte nu puteți face!

11011247_688291204649039_1066417414133253682_n

 

Dacă aș putea, m-aș teleporta până în Brașov, dar cum mai e un pic până când acest lucru va deveni posibil, mă voi echipa corespunzător și voi ieși afară să alerg, să fac mișcare, să mă bucur de aer liber și de beneficiile numeroase pe care sportul le oferă sănătății noastre.

Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6

Foto 1

Foto 2